PÂN’ AICI ÎN PRIBEGIE...

Pân’ aici în pribegie
Am luptat. Uşor n-a fost
Dar primit-am energie
C-am ştiut ce-i sfântul rost.

Pân’ aici, plenar, trăit-am
Ghidaţi de cereşti lumini
Şi-n interior simţit-am
Vibranţii fiori divini.

Am călătorit pe drumul
Arătat de Creator
Fost-au piedici cu duiumul
Intr-un veac ispititor...

Dar avut-am biruinţă
În orice necaz cumplit
În grozava suferinţă
Braţul Lui ne-a întărit.

Fost-au încercări pe cale,
Fost-au şi intimidări
C-aşa-i viaţa, jos, în vale
Cu probleme, frământări...

Dar ne-a-nviorat Cuvântul
Predicat, asimilat
El ne-a susţinut avântul
Spre-un tărâm înmiresmat.

Fost-am prieteni cu cântarea
Ne-a edificat mereu
Să învingem nepăsarea,
Să stăm lângă Dumnezeu.

Uneori venit-au valuri
Ce credeam că ne înghit
Dar ne-a dus pe culmi de dealuri
Ghidul nostru preaiubit.

Am gustat şi din trădare
Şi din cupa cu nevoi
Dar divina-ncredinţare
Ne-a adus speranţe noi.

Ce am strâns în pribegie
Nu putem să risipim
Ar fi pură nebunie.
Noi cu Tatăl vrem să fim!...

De aceea doar spre zarea
Veşniciei vom privi
Şi de-aci ’nainte starea
Fericită ne va fi.

20 August, 2009